Serialul Mr. Bean: secretul succesului

Poate unul dintre cele mai cunoscute seriale de comedie din Romania este Mr. Bean, al carui personaj s-a transformat, de-a lungul timpului, intr-un adevarat exponent al umorului fizic, al gesturilor bine legate pentru a starni rasul si al faptelor irationale pe care personajul le-a adus in fata telespectatorilor.

Acesta a fost probabil si motivul pentru care o buna parte dintre telespectatorii romani au mizat pe acest serial de comedie, dar nu trebuie sa omitem nici faptul ca, incepand cu anii 2000, dorinta romanilor pentru divertisment, fie ca aici ne referim la acea parte care a preferat sa urmareasca, de pilda, Benny Hill, fie ca vorbim despre amatorii de comedie nepretentioasa, s-a intensficat considerabil. Iarasi, acest lucru se poate explica intocmai prin lipsa unor programe de divertisment bine inchegate, a unor seriale, care, pana la urma, cum necum, ar fi putut aduce zambetul pe buzele oamenilor. Bineinteles, serialul Mr. Bean nu a fost si nu este apreciat in aceeasi masura de telespectatorii romani, insa putem spune ca a avut un succes rasunator in Romania. Curios sau nu, redifuzarea unor episoade inregistreaza o audienta covarsitoare in comparatie cu alte programe de divertisment, si-asa pline pana la refuz de glume neinspirate si de trivialitati de tot felul. Desigur, aici, putem face referire chiar si la programele sau serialele de comedie din Occident, care urmeaza cam acelasi sablon. Problema este alta, insa, si-anume ca astfel de programe continua sa-si refuze bunul gust in promovarea unor oameni cu totul si cu totul nepotriviti, a unor modele care, in niciun caz, nu pot fi numite modele, cu atat mai mult cu cat ne referim la o societate si-asa cu probleme de tot felul.

In sfarsit, serialul de comedie Mr. Bean, cu actorul britanic Rowan Atkinson in rolul principal este, pana la urma, un exemplu demn de urmat si aici, nu ne referim neaparat la adoptarea unui astfel de sablon in toate programele de divertisment, ci, mai degraba, la promovarea conceptului care sta la baza serialului. E drept ca unele episoade nu sunt foarte stralucite, insa, dat fiind faptul ca umorul sec britanic este ilustrat intocmai prin intermediul acestui serial, se poate sustine ca bunul gust ramane undeva in sfera in care, de fapt, si trebuie sa stea. Ba chiar, putem lua exemple de toate felurile. De pilda, serialul animat Family Guy poate fi un exemplu nu neaparat asemanator lui Mr. Bean, ci dimpotriva, serialul american poate fi luat ca un contraexemplu. Stim prea bine controversele pe care le-a starnit in Statele Unite si nu numai.

Mai mult decat atat, nu putem uita nici ofensele pe care le-a adus unor tari, bineinteles, sub semnul unui divertisment, cel putin, negru si de prost gust, insa daca publicul asta isi doreste, producatorii trebuie sa le ofere exact ceea ce se incadreaza in dorintele lor. In fine, serialul Mr. Bean are la baza un concept destul de simplu: personajul principal este un bufon sau, mai degraba, o minte de copil care nu a reusit sa se dezvolte in corpul unui barbat de aproximativ 30 de ani. Simplitatea scenelor si, uneori, imprevizibilitatea faptelor personajului principal construiesc, in definitiv, un format accesibil tuturor varstelor si nu necesita, cel putin din partea telespectatorilor, o atentie sporita pentru a intelege scenele. In acest sens, putem face referire si la un fel de primitivism in umor si, daca suntem si putin carcotasi din fire, vom spune ca acesta este un alt motiv care sta la baza succesului rasunator pe care l-a avut si inca il are in Romania.

Pe de alta parte, daca ne uitam la alte tari, vom constata ca, in mare parte, s-a intamplat acelasi lucru, si-anume serialul britanic Mr. Bean a strans milioane de oameni in fata micului ecran si nu numai. Spunem nu numai, deoarece s-au filmat si productii cinematografice cu acest personaj. Ba chiar, nu trebuie sa uitam nici serialul animat, care, din punctul unora de vedere, a fost mult mai potrivit, deoarece i se adresa precis unui segment anume de public. Revenind la personajul Mr. Bean, acesta are un ursulet, ce-i drept, cam prapadit, pe care-l trateaza aproape de la egal la egal. De fapt, Bean este egoist, dar si naiv, in pofida faptului ca majoritatea actelor sale ar putea fi considerate, intr-o oarecare masura, ingenioase. Poate un alt obiect care a devenit de-a lungul timpului aproape la fel de cunoascut ca personajul principal (si am spune noi, si singurul, uneori) este masina lui. Intr-unul dintre cele mai cunoscute si apreciate episoade deopotriva, si-anume Do-It-Yourself Mr. Bean (Fa-o de unul singur, Mr. Bean), personajul nostru si-a pus fotoliul deasupra micutei masini galbene. Tocmai aceasta simplitate, am putea spune, este secretul succesului acestui serial britanic.

Ba chiar, lipsa unor clisee, cel putin la mijlocul anilor ’90, a facut ca serialul de comedie sa aiba un succes rasunator, atat in Marea Britanie, cat si in alte tari. Cand spunem clisee, ne referim la adoptarea acelui tipar, conform caruia, multe dintre glume pot lua nastere odata cu casnicia a doi oameni. Mai mult decat atat, Mr. Bean, in ceea ce privea relatiile amoroase, era de-a dreptul imbecil. Chiar si asa, producatorii s-au intrecut pe sine, cel putin la acest capitol, deoarece unele scene sunt de-a dreptul geniale. Si aici, vom face referire la o alta scena celebra, in care singura femeie care i-ar putea da atentie lui Mr. Bean ii da de inteles acestuia ca ar dori sa se casatoreasca si, bineinteles, ca orice femeie, isi doreste un inel. Ceea ce Bean intelege este cu totul altceva. De fapt, acesta este si radacina serialului. Cu alte cuvinte, Mr. Bean intelege diferit si face, nu neaparat cum a inteles, ci, mai degraba, total pe dos. Si nu, nu e nevoie sa stea in cap, sau sa manance seminte si sa scuipe.