Femeile de culoare, in medie, trebuie sa lucreze inca sapte luni si jumatate pentru a castiga aceeasi suma de bani, pentru acelasi loc de munca. Ziua egalitatii de salariu pentru femei, in general, a fost pe 21 martie, ilustrand inca un alt decalaj salarial: cel dintre femeile albe si femeile de culoare.
Diferenta de salariu in forta de munca din SUA este uluitoare, femeile de culoare fiind afectate cel mai mult de acest lucru: femeile castiga, in medie, 82 de centi pe dolar, in comparatie cu barbatii, dar conform cercetarilor recente ale Parteneriatului National pentru Femei si familii. , Latinele sunt platite de obicei cu doar 54 de centi pentru fiecare dolar platit barbatilor albi, non-hispanici, iar femeilor de culoare doar 62 de centi.
Dar cuvantul „echitabil” nu se aplica doar salariului. Pentru a construi un loc de munca cu adevarat echitabil, o companie trebuie, de asemenea, sa ofere beneficii echitabile si impartiale, oportunitati de crestere si volum de munca tuturor angajatilor, indiferent de rasa, sex, orientare sexuala, dizabilitate sau alt factor de identificare. Un nou studiu lansat astazi de LeanIn.Org intitulat „Starea femeilor de culoare in America corporativa” expune realitatea inechitabila cu care se confrunta femeile de culoare la birou. Cercetarea, sustinuta de diverse descoperiri, a concluzionat ca femeile de culoare se confrunta cu mai multe bariere la locul de munca decat orice alta populatie. Cateva constatari cheie:
- Pentru fiecare 100 de barbati care sunt promovati pentru a fi manager, doar 58 de femei de culoare sunt promovate (in ciuda faptului ca se solicita promovari la cote egale).
- Femeile de culoare primesc mai putin sprijin din partea managerilor si au mai putin acces la lideri seniori. De fapt, 59 la suta dintre femeile de culoare nu au avut niciodata o interactiune informala cu o conducere superioara, ceea ce face dificila stabilirea unui raport.
- Femeile de culoare au de 3 ori mai multe sanse decat barbatii albi si de 2,5 ori mai multe decat femeile albe sa auda un coleg exprimandu-si surprinderea cu privire la abilitatile lor lingvistice sau alte abilitati (o microagresiune comuna).
„Este atat de evident ca singura modalitate de a face locurile de munca egale pentru femei este sa te concentrezi pe femeile care sunt cele mai marginalizate”. In spatele cercetarii. „Daca angajatorii vor sa faca mai bine de catre femei, trebuie sa faca mai bine de catre femeile de culoare”.
Raportul prezinta modalitati practice prin care angajatorii pot incepe sa creeze schimbari sustinute, pe termen lung in companiile lor, inclusiv, noteaza Thomas, punerea in responsabilitatea liderilor de a acorda prioritate in mod special sprijinirii femeilor de culoare si – pentru a adauga un nivel de responsabilitate – sa spuna public cum au de gand sa faca asta. In al doilea rand, ar trebui sa adopte o abordare intersectionala a tuturor eforturilor de diversitate si incluziune.
„Prea des, femeile de culoare ajung sa fie trecute cu vederea, deoarece organizatiile gandesc in termeni de gen sau rasa si etnie”, adauga ea. „Femeile de culoare se afla la intersectia ambelor identitati si asta duce la o experienta distincta si adesea mai proasta.”
Thomas subliniaza o alta constatare importanta a cercetarii: in ciuda tuturor barierelor cu care se confrunta, in ciuda diferentelor salariale si a discriminarii, raportul a constatat ca femeile de culoare sunt profund ambitioase, mai mult decat femeile albe. Vor sa aiba o influenta pozitiva asupra culturii companiei, sa fie modele si sunt interesati sa devina directori de top in domeniile lor.
Companiile trebuie sa creeze un mediu care sa le permita femeilor de culoare sa prospere. Ei trebuie sa creeze culturi care sa puna in valoare munca pe care o fac femeile de culoare. Si trebuie sa creeze o adevarata echitate, care se concentreaza in mod special pe stoparea nedreptatilor la locul de munca, legate de salarizare si de alta natura. Dupa cum spune Thomas, „daca vom ajunge doar la egalitatea cu femeile albe, vom fi esuat”.
