Cei mai inteligenti oameni tind sa aiba o minte mai rumegatoare, in plus, se simt rupti de realitatea in care de obicei nu se simt identificati. Toate acestea cresc riscul de a suferi de o tulburare emotionala.
Cei mai destepti oameni nu sunt intotdeauna cei care iau cele mai bune decizii. Un IQ ridicat nu este nici o garantie a succesului, nici o certitudine a fericirii. In multe cazuri, aceste profiluri sunt cele mai prinse in nodul preocuparilor lor, in abisul angoasei existentiale si in acea disperare care consuma rezervele optimismului.
Exista o tendinta populara de a vedea toate aceste genii ale artei, matematicii sau stiintei ca niste creaturi taciturne, ca oameni oarecum ciudati si foarte atasati de ciudatiile lor. Acolo ii avem, de exemplu, pe Hemingway, Emily Dickinson, Virgina Woolf, Edgar Allan Poe sau insusi Amadeus Mozart…
Minti stralucitoare, creative si exceptionale care si-au dus angoasa pana la marginea prapastiei pe care tragedia l-a vestit.
„Inteligenta unui individ se masoara prin numarul de incertitudini pe care este capabil sa le suporte”
Totusi, ce este real in toate acestea? Exista o asociere directa intre un IQ ridicat si depresie? Ei bine, trebuie mentionat in primul rand ca inteligenta ridicata nu contribuie neaparat la dezvoltarea unui tip de tulburare mintala.
Exista, da, un risc si o predispozitie la ingrijorare excesiva , la autocritica si de a percepe realitatea intr-un mod foarte partinitor, tinde spre negativitate. Studii precum cel realizat de Alexander Penney, de la Universitatea din Lakhead, Canada, ne arata ca oamenii inteligenti se caracterizeaza mai ales prin a avea o „minte de rumegatoare”.
In acest fel, este obisnuit sa ajungi sa hranesti ingrijorarea si anxietatea, pana cand incetul cu incetul exista riscul de a duce la un anumit tip de tulburare emotionala . Toate acestea da forma unui lucru foarte concret: in societatea noastra avem oameni geniali care profita de intregul lor potential investind nu doar in propria calitate a vietii, ci in societatea insasi.
Cu toate acestea, exista multe lucrari, analize si carti care dezvaluie acest trend unic. Mai ales printre persoanele care au un IQ de peste 170 de puncte.
Personalitatea celor mai destepti oameni
„Creierul creativ” este o carte foarte utila pentru a intelege cum functioneaza mintea si creierul celor mai inteligenti si creativi oameni. In ea, neurologul Nancy Andreasen realizeaza un studiu minutios cu care arata ca exista o tendinta destul de semnificativa a geniilor din societatea noastra de a dezvolta diferite tulburari: tulburari bipolare, depresie, crize de anxietate si tulburari de panica in special.
Aristotel insusi a dezvaluit deja la acea vreme ca inteligenta mergea mana in mana cu melancolia. Genii precum Sir Isaac Newton, Arthur Schopenhauer sau Charles Darwin au suferit vremuri de nevroza si psihoza. Virginia Woolf , Ernest Hemingway sau Vincent Van Gogh au facut pasul infricosator de a-si pune capat propriilor vieti.
Toti sunt figuri cunoscute, totusi, in societatea noastra au existat mereu genii tacuti, neintelesi si singuratici care si-au locuit propriile universuri personale profund deconectate de o realitate care pare prea haotica, goala de sens si dezamagitoare.
Studii cu oameni foarte inteligenti
Sigmund Freud a studiat impreuna cu fiica sa Anna Freud dezvoltarea unui grup de copii cu un IQ mai mare de 130. In acest prim studiu, a descoperit ca aproape 60% dintre ei au ajuns sa dezvolte o tulburare depresiva majora.
- De asemenea , sunt celebre si lucrarile lui Lewis Terman, un pionier in psihologia educatiei la inceputul secolului al XX-lea .
- In anii 1960 a inceput un studiu lung cu copii supradotati, copii mici care au depasit un IQ de 170 de puncte si care au participat la unul dintre cele mai cunoscute experimente din istoria psihologiei. Acesti copii i-au numit „termite” si abia la inceputul anilor 1990 au inceput sa traga niste concluzii importante.
- Primul este ca inteligenta nu este un sinonim garantat al succesului . Al doilea, ca oamenii cei mai inteligenti nu sunt nici cei mai fericiti.
- Printre cele mai recente lucrari o avem pe cea a lui MJ Adams, EH Hawkins, D. Porteous, IJ, psihologi la Universitatea din Edinburgh. Acest studiu a demonstrat relatia adesea semnificativa dintre inteligenta ridicata si nevroticism.
Inteligenta: o sarcina foarte grea
„Termitele”, copiii lui Lewis Terman care au devenit acum adulti in varsta, afirma ca a fi stralucitor nu le-a dat satisfactie de viata. Desi unii dintre ei au atins faima si o pozitie relevanta in societate, o buna parte a incercat sa se sinucida de mai multe ori sau a cazut in comportamente care provoaca dependenta, cum ar fi alcoolismul.
- Un alt aspect semnificativ pe care acest grup de oameni l-a declarat si care se vede si la cei care au capacitati intelectuale ridicate este ca sunt foarte sensibili la problemele lumii.
- Ei nu sunt preocupati doar de prezenta inegalitatilor, a foametei sau a razboaielor. Oamenii foarte inteligenti le detesta comportamentul egoist, irational sau ilogic.
Balast emotional si punctele moarte la oamenii foarte inteligenti
Expertii ne spun ca oamenii foarte inteligenti sufera uneori de ceea ce s-ar putea numi o tulburare de personalitate disociativa . Adica isi vad propriile vieti de sus. La fel ca naratorul care foloseste o voce la persoana a treia pentru a-si vedea realitatea cu obiectivitate meticuloasa, dar fara a se simti pe deplin parte a ei.
Aceasta abordare ii face sa prezinte adesea „puncte oarbe”, un concept care are foarte mult de-a face cu Inteligenta Emotionala si pe care Daniel Goleman l-a dezvoltat intr-o carte interesanta cu acelasi titlu. Sunt auto-amagire, esecuri grave in perceptia noastra atunci cand alegem ce sa privim si ce sa ignoram pentru a nu ne asumati responsabilitatea.
Astfel, ceea ce fac adesea oamenii foarte inteligenti este sa se concentreze exclusiv pe deficientele mediului lor, pe acea umanitate deztonata, pe acea lume ciudata si egoista in mod natural in care le este imposibil sa se incadreze. De multe ori le lipsesc abilitatile emotionale adecvate pentru a relativiza, pentru a se potrivi mai bine, pentru a-si gasi calmul in toata acea jungla exterioara si acea disparitate care ii incurca atat de mult.
La fel, ceva ce putem deduce fara indoiala de la oameni foarte inteligenti este ca acestia sufera adesea de deficiente serioase in acel alt tip de materie, cea emotionala . Aceasta, la randul sau, ne conduce la o alta concluzie: la IQ-ul mereu supraevaluat, ar trebui adaugat inca un factor la pregatirea testelor psihometrice.
Vorbim de „intelepciune”, de acele cunostinte vitale pentru a dezvolta o satisfactie zilnica autentica, pentru a modela un bun concept de sine, o buna stima de sine si acele abilitati ideale pentru a investi in convietuire si in construirea fericirii reale, simple, dar palpabile.
Oamenii cu inteligenta emotionala buna sunt cei care se bucura de o sanatate mintala mai buna si de o calitate mai buna a vietii.
