Din punct de vedere academic literar, cunoasterea pasilor de urmat pentru a sti sa analizezi o poezie este esentiala. In prezent, pe internet se gasesc de obicei tot felul de joburi pe aceasta tema, de la articole web destul de informale pana la documente pedagogice din reviste indexate. Toate tind sa coincida intr-un singur punct: poeziile sunt un tip de expresie lirica structurata in versuri.
Prin urmare, atunci cand analizati o poezie este important sa treceti in revista definitii precum: strofa, obiect liric, rima, sinalefa, sinereza, printre altele. In acest fel, poeziile pot fi clasificate, interpretate si „masurate”. Bineinteles, fara a pretinde ca formeaza criterii unanime, intrucat o naratiune stilizata izvorata din inspiratie are intotdeauna o mare incarcatura subiectiva pentru cei care o citesc.
Poetica
Poetica este sistemul sau procesul de analiza a poeziei. Se bazeaza pe identificarea celor mai relevante elemente din structura poeziei. In timp ce o poezie ar trebui inteleasa mai mult ca un intreg, placerea sa nu vine din ruperea partilor sale pentru o examinare detaliata. Pentru ca, pana la urma, o poezie este o expresie a frumusetii prin cuvintele scrise.
Desi nu toate sunt manifestari sublime cand vine vorba de poezie, poeziile motivate de frica sau teroare nu pot fi ignorate. In orice caz, majoritatea sunt de natura epica, ale caror versuri pot reflecta exaltari sau reflectii dramatice, romantice si de prietenie. Poetica se bazeaza pe urmatoarele concepte :
Versificarea
Este o analiza stilistica care urmareste sa categorizeze poezia (sonet, oda, romantism…), precum si sa determine tipul de strofe (quatrain, a cincea, a opta sau a zecea). In mod similar, versificatia acopera rima (asonanta sau consoana), lexicul (cuvinte cheie, folosirea substantivelor, adjectivele) si resursele literare (personificare, metafore, onomatopee, anafora).
Continut si interpretare
Acesta este motivul sau scopul scrisorii. Intrebarea esentiala este: care este mesajul poeziei? Deci, „cum” descifreaza receptorul sensul operei depinde direct de linia narativa creata de autor. Esentiala in acest moment este capacitatea scriitorului de a evoca emotii, imagini, senzatii — si chiar intuitie — in cititor, prin comparatii sau antiteze.
Folosirea dispozitivelor literare trebuie sa fie in concordanta cu tema poeziei. Este obisnuit ca cele mai izbitoare lucrari sa fie cele care exprima starea de spirit a poetului . Fie ca sunt legate de familie, de singuratate sau de supravietuire.
Elementele genului liric
Obiect liric:
Este persoana, entitatea sau imprejurarea care provoaca sentimentele in vocea poetica. Are de obicei o referinta palpabila, precisa si concreta (o fiinta vie sau un anumit obiect, de exemplu).
Vorbitor liric:
Este vocea poeziei, emisa de un narator. Poate fi si vocea unui alt personaj decat autorul din cadrul compozitiei literare. Exprima sentimente si emotii dintr-un punct de vedere intrinsec in lumea muncii.
Atitudine lirica:
Dispozitie sau modalitate de exprimare a ideilor in cadrul unei poezii pentru a descrie o realitate. Poate fi:
- Declarativ: atunci cand vorbitorul liric se refera la persoana intai sau a treia la o situatie sau la un element exterior lui.
- Apostrofic: unde vorbitorul liric indica o a doua persoana (interpelare) care poate coincide sau nu cu obiectul liric.
- Carmine: cand manifestarea vorbitorului liric vine din eul interior. Este de obicei la persoana intai si cu o perspectiva subiectiva marcata.
Miscare lirica sau tema:
Reprezinta contextul, decorurile, gandurile si emotiile care alimenteaza sensibilitatea poetului.
Temperamentul mintii:
Se refera la atitudinea emotionala manifestata de poet. Acest lucru poate reflecta tristete sau bucurie. Furia, indignarea sau teroarea sunt, de asemenea, comune.
Masura versurilor
Numarul de silabe din fiecare rand determina daca sunt de arta minora (cu opt silabe metrice sau mai putin) .Tot daca sunt de arta majora (noua sau mai multe silabe metrice).La fel, trebuie luat in considerare si daca umlauts, synalephas sau se observa sinereza. Acesti factori modifica numarul total de silabe a unui vers.
Trema:
Separarea vocalelor care ar fi de obicei o singura silaba. Aceasta produce o modificare a pronuntiei normale a unui cuvant. Este indicat de doua puncte (umlaut), pe vocala slaba (i, u) afectata, asa cum se poate vedea in urmatorul vers:
- Cel ce fuge- mund-da-nal ru-i-do.
Sinereza:
Unirea a doua vocale puternice de doua silabe diferite din punct de vedere gramatical.
- Cu miscare ritmica copilul se leagana .
Sinalefa:
Formarea unei silabe metrice din doua sau mai multe vocale apartinand unor cuvinte diferite. Se poate intampla chiar si cu un semn de punctuatie intre ele.
- In josul vantului , vela plina .
Legea accentului final:
In functie de silaba accentuata a ultimului cuvant, din totalul versului se adauga sau se scad silabele metrice. Daca cuvantul este acut, se adauga unul; daca este esdrujula, se scade una; cand este grav se mentine.
Rima
Atunci cand analizati o poezie, unul dintre pasii esentiali este sa observati tipul de rima al ultimelor cuvinte din fiecare rand. Daca coincide in vocale si consoane, se numeste „consoana”. La fel, se numeste „consoana perfecta” daca si silabele accentuate coincid. Dupa cum se poate vedea in urmatorul fragment din Miguel Hernandez:
… „In fiecare cincina a lunii ianuarie
in fiecare ianuarie am pus
pantofii mei de capra
spre fereastra rece ” …
Pe de alta parte, cand numai vocalele finale coincid in rima, se numeste „asonanta”. In urmatorul fragment de Antonio Machado, acest tip de rima se observa intre randurile 2 si 4:
„Este o noapte de iarna.
Zapada cade in vartej .
Alvargonzalez vegheaza
un incendiu aproape stins i d o ”.
Strofa
Un alt aspect fundamental atunci cand se analizeaza o poezie il reprezinta caracteristicile strofelor. Acestea sunt clasificate in functie de numarul si lungimea versurilor. Intelegand prin strofa „un grup de versuri care contin un ritm si un ritm”. Iata diferitele tipuri de versuri:
- Distih (strofe de doua versuri)
- Strofe din trei versuri: Tertina/Tertet.
- Strofe din patru linii: Catren.
- Strofe de cinci versuri: Cvintet.
- Strofe din sase versuri: Sextina.
- Strofe de opt versuri: Octava/Octet.
- Strofe de zece versuri: Dicima.
- Strofe fara un numar fix de linii:
- Romantism.
- Bocet.
- Romancillo.
- Silva.
Cunoasterea acestor elemente duce la o intelegere mai deplina
Intelegerea si studierea abundenta a fiecaruia dintre aspectele explicate aici deschide o usa imensa pentru cei care intentioneaza sa studieze poezia. Desi acest gen depinde foarte mult de subiectivitate, cunoasterea tuturor aspectelor care intervin in realizarea lui este cheia pentru realizarea unor lucrari ponderale, care sa respecte expresivitatea necesara si al caror mesaj patrunde in cititori.
